COMENTARIU CRITIC


        Reprezentant al artei concrete şi avangardist printre transavangardişti, Ingo Glass a presărat cu monumente spaţiul dunărean. Posedat de formele pătratului, cercului şi triunghiului, ca şi de culorile primare, Ingo Glass recompune universul vizibil, reducându-l la esenţă. El „rescrie” istoria artei moderne cu mijloacele sculpturii, într-o continuă luptă cu orice formă neavenită. Taie şi îmbină cu precizie de geometru şi, mai presus de orice, crede cu tărie într-o lume epurată de tot ce-i iluzoriu, în care ochii trebuie să se ridice spre cer.

Luiza Barcan
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Timişoara, 1941; din 1979 se stabilește în Germania, la München)

    Studii academice:
      - Academia de Arte „Ion Andreescu”, cu Artur Vetro, Cluj-Napoca.

    Fondator al Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi.
    Iniţiatorul Salonului Naţional de Sculptură Mică din Bucureşti.

    din 1980 - Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din München, Germania
    din 1991 - Membru de onoare al Artiştilor Plastici din România
     


    PROIECTE

    Expoziții personale:
    1964 - Casa Universitarilor, Cluj-Napoca;
    1968 - Muzeul de Artă Modernă și Contemporană din Galaţi;
    1974 - Galeria Simeza, Bucureşti;
    1980 - Galerie Glaub, Köln, Germania;
    1982 - Stadtmuseum, München, Germania;
    1985 - Museum Ostdeutsche Galerie, Germania;
    1991 - Edwin Scharf Museum, Germania;
    1996 - Galerie der Künstergidle, Esslingen, Germania;
             - Muzeul Naţional de Artă al României, București;
    1997 - Malura-Museum, Oberdieben, Bayern, Germania;
    1998 - Alex Gallery, Washington D.C., SUA;
    2001 - Donauschwabisches Zentralmuseum, Ulm, Germania;
    2003 - Galeria Etaj 3/4, Teatrul Naţional Bucureşti, București;
    2007 - Galeria „Emilia Suciu”, Ettlingen, Germania.

    Expoziții de grup:
    1968 - Mexico-City, Mexic;
    1974 - Versailles, Franța;
    1983 - Expoziţia Internaţională de Plastică Mică de la Osaka, Japonia;
    1984 - München, Germania;
    1988 - Cairo, Egipt;
    1990 - ARTEROMA (Salonul de Artă Modernă şi Contemprană de la Roma), Italia;
    1996 - Goethe Institut, Budapesta, Ungaria;
    2000 - „Kunstachse Aisch 2000”, Villa Toscana, Italia;

    Simpozioane:
    1975 - 1975 - Arcuş, Sf. Gheorghe, Covasna;
    1976 - Tabăra de sculptură în metal, Galaţi;
             - Simpozionul Internaţional „Eisen und Stahl”, Südsthal, Mertingen, Germania;
    1984 - Simpozionul Internaţional „Aluminium”, Firma Gartner, Gundelfingen, Germania;
    1986 - Kleinsassen, Rhön, Germania;
    1989 - Symposium of Systematic Constructiv Art, Madrid, Spania;
    1994 - Baia Mare, Maramureş;
             - Tescani, Bacău;
    1995 - Symposium für Konkrete Kunst, Oklulinka, Polonia;
    2000 - Gmunder Symposium Internationale Graphik III, Villa Toscana, Gmunden, Austria.

    Lucrări monumentale:
    1969 - Sculptură, Universitatea din Galaţi;
    1971 - Obiect spațial, Hotelul din Târgoviște, Dâmbovița;
    1974 - Relief mural, Tel Aviv, Israel;
    1975 - Construcție gotică, Arcuș, Covasna;
    1980 - Structură monumentală, Oberhausen, Germania;
    1982 - Uvertură gotică, Alter Botanischer Garten, München, Germania;
    1991 - Deschidere, Timișoara;
    1993 - Pozitiv-negativ, Südstahl-Mertingen, Germania;
    1996 - Monumentul DADA, Moineşti, Bacău.
     
    Distincţii:
    1966 - Premiul I la Festivalul de Primăvară, Cluj-Napoca;
    1981 - Bursă de creaţie a oraşului München, Germania;
    1985 - premiul „Lovis Corinth” al Ministerului German de Interne;
    1986 - Premiul pentru sculptură al Fundaţiei Brâncuşi din Montreal, Canada;
    1993 - Premiul „Ionel Jianu” al Academiei Româno-Americane de Artă, Los Angeles, SUA;
    1995 - Premiul de artă al şvabilor dunăreni oferit de landul Baden-Württemberg, Germania;
    2004 - Ordinul Meritul Cultural în rang de Mare Ofiţer, acordat de România.
     


    BIBLIOGRAFIE

    Barbosa, Octavian, Dicţionarul artiştilor români contemporani, Edtura Meridiane, Bucureşti, 1976.

    Jianu, Ionel, Artişti Români din Occident, Library of Congress Catalog, nr. 86 - 773.
    Ingo Glass, Editura Südostdeutsches Kulturwerk, München, 1991.
    Ingo Glass (catalog), Donauschwabisches Zentralmuseum Ulm, 2001.
    Barcan, Luiza, Volumul este aerul dintre sculpturi, interviu în: revista „Ianus”, nr. 7 - 8/2003, 2003.