COMENTARIU CRITIC


        Gustul pentru formele riguroase și expresive îi este alimentat de zestrea artistică românească primită prin lecțiile lui Paciurea, de patrimoniul cultural medieval francez, regăsit, deopotrivă, în expresia directă, ca și în preocupările artiștilor neoclasici și în arta unor sculptori moderni ca Rodin, Bourdelle, Maillot, Despiau. Astfel de filiații culturale și propria înțelegere a sculpturii îl vor face să evolueze pe un alt drum decât Brâncuși. Anghel nu respinge experiențele impresionismului în sculptură (Rodin), nici ale unor sculptori ce s-au dezvoltat pe această direcție; nu consideră ca impur modelajul încărcat de senzații, „accidentul“ formal provocat de expresia concretă a personajului reprezentat. El păstrează un ideal clasic, în sensul structurii durabile a ființei umane, al unei robusteți interioare de o nedezmințită claritate, pe care, însă, înțelege să aplice un modelaj sensibil la viața spirituală și afectivă a personajului, la incidențele luminii, la neprevăzutul clipei în care i se revelează un destin. Această viziune îl face să lucreze în general în bronz și foarte rar în piatră (bustul Enescu de la Ateneul Român). Anghel înregistrează chipurile așa cum le găsește în momentul observației. Atunci când e vorba de compoziții simbolice (Rugăciune, Cărturar, Victorie, Muzica etc.), le investește cu semnul propriei tensiuni lirice. La fel procedează și în cazul portretelor de evocare (Baudelaire, Bălcescu, Vasile Pârvan, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Eminescu) sau ale unor oameni pe care i-a cunoscut direct (D. Ghiață, G. Enescu, Valentin Gheorghiu, Maria Tănase, Irinel Liciu, portrete de țărănci etc.). Amestec de austeritate și spontaneitate, operele sale au în ele o atitudine solemnă - fie că e vorba de reprezentări ale meditației sau ale elanului eroic. Capodoperele sculpturii sale sunt statuia pictorului Theodor Pallady, aflată în colecția Muzeului din Craiova și statuia lui Mihai Eminescu, așezată în fața Ateneului Român. Reluând, într-un sens, tema Cărturarului (1938), sculptorul realizează în Theodor Pallady un simbol al înțelepciunii ce se refugiază pe teritoriul meditației filozofice profunde, menținând în același timp privirea deschisă asupra datelor pe care le furnizează experiența de viață concretă. Statuia Eminescu (precedată de busturi așezate în fața Teatrului din Botoșani, la Craiova și Turnu Severin), dovedește că opera sculptorului Anghel este - după cum scria criticul Petru Comarnescu - „congenială cu cea a poetului, prin același lirism, prin aceleași aspirații umaniste…”. 

Constantin Prut
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Turnu Severin, 1904 - București, 1966)

    Studii academice:
    1923 - 1924 - Școala Națională de Arte Frumoase din București, cu profesorul Dimitrie Paciurea; o părăsește după o lună de zile pentru că luase decizia de a pleca la Paris;
    1924 - 1937 - Școala de Arte Frumoase (temporar), Paris, cu Jean-Antoine Injalbert, Constantin Brâncuși.
     


    PROIECTE

    Expoziții personale*:
    1943, 1945, 1966 - Sala Dalles, București (în 1943 a expus și compoziția Nudul feminin cu mâna întinsă care ulterior a fost distrus);
    1956 - Muzeul Medrea, București;
    1966 - Expoziție retrospectivă, Sala Dalles, București (a expus statuile monumentale Mihai Eminescu, Cărturarul, Theodor Pallady, Nudul ș.a.)
    1967 - Gheorghe D. Anghel, Muzeul de Artă, Craiova (lucrările aflate în colecția Muzeului din Craiova și lucrări din colecția „Al. Bălintescu”);
    1970 - este inaugurată Colecția „Al. Bălintescu” din cadrul Căminului Cultural Costești-Vîlcea în care figurează o parte din lucrările lui Gheorghe D. Anghel (în 1974, Colecția devine Secția de Artă a Muzeului Județean Vîlcea, urmare a donației făcută de Al. Bălintescu);
    1979 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României.

    Expoziții de grup:
    1929 - Société des artistes français, Paris, Franța;
    1932, 1935 - Salonul Oficial Francez, Paris, Franța;
    1933 - Salonul Independenților, Paris, Franța;
    1940, 1944, 1945, 1947 - Salonul Oficial, București;
    1948 - Expoziția anuală de stat „Flacăra”, București (participă cu lucrarea Torcătoarea);
    1954 - Bienala de la Veneția, Italia;
    1955, 1956, 1957 - Expoziția interregională, București;
    1958 - Expoziția de artă, Moscova, Rusia;
    1960 - Expoziția de artă românească: Bratislava, Praga, Cairo, Alexandria, Atena, Leningrad, Moscova;
    1961 - Expoziția de artă românească: Paris, Ankara, Istanbul, Damasc, Sofia;
    1966 - Expoziție de pictură și sculptură românească din secolul XX, Berlin, Germania;
    1970 - Expoziția Victoria împotriva fascismului, Varșovia, Polonia;
    1968 - Expoziția de la Conferința pe țară a Uniunii Artiștilor Plastici;
    1972 - Muzeul Național de Artă, București;
    1978 - 100 de ani de artă românească, Londra, Marea Britanie;
    1979 - Muzeul Național de Artă, București.

    Lucrări de artă monumentală:
    1929 - Bustul în gips al actorului de origine română Jean Yonnel, Foaierul Comediei Franceze, Paris, Franța (în 1964 îl va aduce de la Paris și îl va relua în bronz);
    1937 - I. H. Paulian, Turnu Severin;
    1938 - Theodor Pallady, Muzeul din Craiova;
    1939 - Cărturarul (statuie monumentală);
    1943 - George Enescu, bust;
    1945 - George Enescu, statuie în piatră, în prezent - Rotonda Ateneului Român, București;
    1948 - Nicolae Bălcescu, portret în bronz;
    1949 - Pictorul, proiect de statuie monumentală (ulterior acesta a fost distrus);
    1951 - Valentin Gheorghiu, muzician, portret;
    1954 - Ion Andreescu și Ștefan Luchian, pictori, statui monumentale, expuse provizoriu în fața Muzeului Simu;
            - D. Ghiață, pictor, bust (în 1955 este expus provizoriu la Muzeul de Artă din Craiova);
            - Rugăciune, statuie în bronz;
    1955 - Gh. Dumitrescu, compozitor, bust;
    1956 - George Enescu, Liveni, Botoșani;
            - Nud, lucrare în bronz, a fost expus la Muzeul de Artă Craiova, Muzeul de Artă din Galați și Muzeul de Artă din Cluj, iar în prezent se află ?;
    1957 - Dinu Lipatti, bust, expus în fața Ateneului Român pentru două zile, însă compoziția era realizată pentru Conservatorul din Paris și pentru că în locul acesteia a fost trimisă lucrarea unui alt sculptor Gheorghe D. Anghel decide să o distrugă;
    1958 - Mihai Eminescu, Botoșani;
            - Ștefan Luchian, portret în bronz;
    1960 - Theodor Pallady, monument, expus în fosta sală Universul;
            - Irinel Luciu, dansatoare, portret;
    1961 - Maternitate (varianta în genunchi) și Moartea poetului, ambele compoziții în bronz;
    1962 - Din viața unui geniu, triptic în bronz;
    1963 - Muzica, statuie alegorică;
    1964 - Emil Racoviță, savant, bust, stațiunea Banyuls-Sur-Mer, Laboratorul Arago, Franța;
    1965 - Mihai Eminescu, statuie monumentală în bronz, Ateneul Român, București.
            - Medea Niculescu, portret, Paris;
            - medalia Solange d'Herbez de la Tour, Paris.

    Distincții:
    1940 - Premiul „Anastase Simu";
    1946 - Premiul I al Salonului Oficial;
    1947 - Premiu Meritul Cultural;
    1954 - Ordinul Muncii clasa a III-a;
    1959 - Maestru Emerit al Artei;
    1964 - Ordinul Muncii clasa a II-a;
    1966 - Artist al poporului din R.S.R..

    Expoziții personale*: 1935, 1940 - Paris; 1956 - București; 1967 - Craiova.
     


    BIBLIOGRAFIE

    Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D, Colecția SINTEZE, Editura META, 2001, pp. 32 - 35.
    Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor  din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 26 - 28.

    Comarnescu, Petru, Gheorghe D. Anghel (monografie), București, 1966.
    Gheorghe D. Anghel (1904 - 1972), volum omagial cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la nașterea sculptorului, editat de Comitetul de Cultură și Educație Socialistă Vîlcea, Muzeul Județean Vîlcea, sub îngrijirea Muzeografului principal Alexandru Bălintescu, Rîmnicu-Vîlcea, 1975 (biblioteca MNAC).