COMENTARIU CRITIC


        Într-un interviu realizat de Alexandra Titu, Paul Bortnovschi declara ca „arhitectul şi designerul sunt amândoi scenografi ai vieţii”. Figură proteică a arhitecturii, scenografiei şi designului românesc, Bortnovschi face parte, alături de Liviu Ciulei sau Vittorio Holtier din generaţia marilor creatori de ambienturi teatrale care depăşesc frontierele stricte ale genului şi care inovează estetica scenei. Sub conceptul de „spaţiu variabil”, Bortnovschi reuneşte diversitatea şi mobilitatea unităţilor care structurează atât spaţiul unui spectacol, cât şi spaţiul cotidian, trăit. Spaţiul arhitectonic ca atare, ambientul sculptural, arhitectura şi scenografia teatrală, designul sau peisajul însuşi se supun unei viziuni polivalente, deschise, asupra spaţiului văzut în evoluţia lui organică, dar construită, mobilă şi multifuncţională. Posedând aceeaşi fibră structurală a marilor funcţionalişti ai modernismului internaţional ca Walter Gropius (el însuşi conceptorul unei versiuni a teatrului total) sau Mies van der Rohe, dar modelat de scenografiile lui Grotowski sau Svoboda, Bortnovschi articulează spaţiul scenic pe cele două paliere complementare: palierul textual cu raţionalitatea sa narativă şi dramatică şi palierul arhitectural cu raţionalitatea sa structivă. Este un atent teoretician al unei arhitecturi de stare, a ambientului ca opera aperta, a designului industrial, în deplină consonanţă fenomenologică şi psihosomatică (pe linia psihotropismului lui Richard Neutra) între mediul înconjurător şi receptorul, locuitor, utilizator şi spectator al spaţiului.

Mica Gherghescu
 


BIOGRAFIE

(Sinaia, 1922 - Bucureşti, 2002)

Studii academice:
1941 - 1949 - Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, cu C. Iotzu şi H. Georgescu, București.

Activitate profesională:
1951 - 1957 - scenograf de filme pentru studiourile „Tomis”, „Floreasca” şi „Buftea”;
1968 - 1973 - profesor la secţia de scenografie şi şef de catedră, secţia de designe Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti;
1973 - vice-preşedinte comisia de arhitectură OISTAT;
1995 - 2000 - preşedinte al centrului român OISTAT.
 


PROIECTE

Expoziţii de grup:
1953 - Festivalul Mondial al Tineretului, Bucureşti;
1959 - Sala Magheru, București;
1971 - Trienala de scenografie, Bucureşti;
1971 - 1972 - Quadrienala internaţională de scenografie, Praga, Cehia;
1972 - Expoziţia de arte decorative, Budapesta, Ungaria;
1974 - Expoziţie de design, Aspen, Colorado, SUA;
1976 - Trienala de scenografie, Bucureşti;
1978 - Trienala Internaţională de Scenografie, Novi Sad, Serbia;
1980 - Expoziţia Scrierea, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Bucureşti;
1981 - Expoziţia Om - oraş - natură, Galeria Victoria, Iaşi;
1982 - Arhitectura spaţiului de spectacol (organizator, Paul Bortnovschi), Muzeul Colecţiilor de Artă, Bucureşti.

Simpozioane:
1973 - Congresul Organizaţiei Internaţionale a Scenografilor, Tehnicienilor şi Arhitecţilor de Teatru (OISTAT), Avignon, Franța.

Lucrări:
  - numeroase scenografii pentru piese de teatru şi film (pentru lista completă, volumul monografic Paul Bortnovski, Bucureşti, 2003);
1949 - 1953 - design ambiental, pavilioanele româneşti, expoziţiile interaţionale (Beijing, Bucureşti, Budapesta, Leipzig, Milano, Moscova, Plovdiv, Poznan, Praga, Salonic, Viena);
1953 - ambianţe, Festivalul Mondial al Tineretului, Bucureşti;
1963 - 1991 - proiecte de arhitectură teatrală pentru teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, sala Studio, Bucureşti;
  - numeroase proiecte de arhitectură teatrală (Teatrul Naţional Craiova, Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Cotroceni, Teatrul Odeon, Teatrul Luceafărul din Chişinău, Teatrul din Slobozia);
  - proiect de decoraţie Televiziunea Română;
 - vitraliu Radiodifuziunea Română;
1974 - ansamblu ambiental, complexul sanatorial Băile Amara, Ialomița;
1982 - 1983 - proiecte de land art (arhiva Paul Bortnovski);
1981 - 1989 - „Proiecte şi false propuneri, monumente efemere, trasee iniţiatice” (arhiva Paul Bortnovski).

Premii şi distincţii:
1968 - „Meritul Cultural”;
1969 - artist emerit al R.S. România;
1975 - premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru scenografie;
1993 - premiul UNITER pentru întreaga activitate;
2000 - Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de mare ofiţer;
2002 - Premiul Naţional al Ministerului Culturii şi Cultelor pentru întreaga activitate artistică;
2003 - premiul Academiei Române pentru întreaga activitate;
         - doctor honoris causa Universitatea Naţională de Teatru şi Film „Ion Luca Caragiale” Bucureşti.
 


BIBLIOGRAFIE

Moisescu, Valeriu (coord.), Cazaban, Ion (postfaţă), Paul Bortnovski, Bucureşti, 2003.

Barbosa, Octavian, Dicţionarul artiştilor români contemporani, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976.
Beldiman, Ruxanda, Dicţionarul Sculptorilor din România. Secolele XIX-XX. Vol. I., Bucureşti, 2011.

„La scénographie de Paul Bortnovschi”, RRHA, Serie Théatre, vol. 20, 1983.
Titu, Alexandra, Trei întâlniri cu Paul Bortnovschi, în: „Arta”, nr. 5-6, 1982.