COMENTARIU CRITIC


          Clasic şi modern în egală măsură, parcurgând prin existenţa şi activitatea sa câteva epoci importante ale istoriei sculpturii româneşti, artistul moldovean Mihai Onofrei este un maestru al statuarului românesc. Format deopotrivă la şcoala naţională de sculptură, dar şi la cea franceză şi la cea italiană, martor al succesiunii de stiluri şi viziuni din veacul al XX-lea, căreia îi adaugă propria sa viziune şi abordare, sculptorul a lăsat spaţiului public din ţară numeroase mărturii ale prodigioasei sale activităţi artistice. În spiritul epocii în care s-a format, Mihai Onofrei şi-a concentrat preocupările artistice asupra portretului, astfel încât îi datorăm astăzi prezenţa a numeroase chipuri de personalităţi culturale, îndeosebi, dar şi politice, în locuri emblematice ale României. Creaţia lui Mihai Onofrei este, în mare măsură, o mărturie a vocaţiei pentru arta de for public pe care o aveau cu prisosinţă sculptorii formaţi în preajma primului război mondial şi în epoca interbelică. Chiar dacă adebutat cu pictură, mai târziu, artistul şi-a schimbat opţiunea, devenind unul dintre cei mai prolifici sculptori. Este cunoscută procuparea sa pentru o amănunţită documentare ce precedă execuţia propriu-zisă a portretelor de personalităţi destinate expunerii în spaţii publice. Rezultatul acestei minuţioase documentări a condus în mod evident la regăsirea trăsăturilor imortalizate în piatră sau marmură ale fiecărui personaj reprezentat, astfel încâtlucrările însele ale lui Mihai Onofrei sunt astăzi un preţios document vizual, menit să fixeze în conştiinţa publică imaginea celor care au contribuit la naşterea culturii şi civilizaţiei româneşti moderne. 

Luiza Barcan (2014) 
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Boţeşti, Vaslui, 1896 - 1980)

    Studii academice:
    1914 - 1916, 1918 - 1919 - Studiază la Academia de Belle-Arte, profesor Ion Mateescu, Iaşi;
    1920 - 1922 - Studii cu sculporul italian Ettore Ferrari, Roma, Italia;
    1928 - 1931 - Frecventează Şcoala-atelier de la Grande Chaumière a lui Antoine Bourdelle, Paris, Franţa.
     


    PROIECTE

    Expoziţii personale:
    1919 - Sala Mozart (împreună cu Aurel Băieşu şi Adam Bălţatu), Bucureşti;
    1937 - Sala Dalles (împreună cu Gheorghe Nichita), Bucureşti;
    1967 - Sala Oneşti, Bucureşti;
    1967 - Casa de Cultură, Piteşti, Argeş.

     Expoziţii de grup:
    1925 - Autoportret (bronz, poz. 365), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
    1926 - Domniţă (gips, poz. 337), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
    1927 - Fecioara (gips, poz. 217), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
             - Sfinx (poz. 218), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
             - Portret, Pianistul B. (gips), Salonul oficial de pictură şi sculptură Bucureşti;
    1928 -Tache Soroceanu (portret, gips), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
             - Mască (autoportret, bronz), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
    1932 - Bourdelle (bust, bronz, poz. 311), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
             - Gaby (gips, poz. 312), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
             - C.I. Paşcanu, (portret, piatră), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
    1933 - Dra Gh. (portret, gips), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti,;
    1934 - Dem I. Dobrescu (bust, bronz, poz. 321), Salonul oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti;
    1935 - La Roumanie à l’Exposition de Bruxelles, Bruxelles, Belgia;
    1937- Carol al II-lea (bust), expoziţia internaţională, Paris, Franţa.

    Lucrări monumentale:
    1924 - Relief comemorativ al eroilor din Primul Război Mondial, Ministerul Instrucţiunii Publice, provenind din minister, Bucureşti;
    1925 - Monumentul Eroilor (bronz), Dolhasca, Suceava;
    1926 - Monumentul Eroilor (bronz), Vulcan, Hunedoara;
    1933 - Monumentul Eroilor (bronz), Parcul Rodina, Huşi;
    1934 - Fundaţia Regală Ferdinand I, faţadă, trei reliefuri: Regina Maria, Regele Ferdinand şi Regele Carol al II-lea (bronz), distruse post 1947, Iaşi;
    1934 - Monumentul lui Ion Gheorghe Duca (bronz), Râmnicu Vâlcea;
             - Maica Smara (piatră şi bronz), Grădina Cişmigiu, Bucureşti;
             - Bogdan Petriceicu-Haşdeu (bust, piatră), Grădina Cişmigiu, Bucureşti;
             - Calistrat Hogaş, Ion Negre, Mihai Stamatin (bronz, reliefuri), Liceul „Petru Rareş”, Piatra Neamţ.

    Premii şi distincţii:
    1925 - Marele premiu, Salonul expoziţional, Bucureşti;
    1929 - Diplomă de onoare, Expoziţia universală, cls. I bis, Tache Soroceanu, Barcelona, Spania;
    1935 - Diplomă comemorativă de participare grupa a III-a, Expoziţia universală, Portretul Dr. Lupu,Bruxelles, Belgia.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX - XX, vol. II, Lit. H - Z, Editura Academiei Române, București, 2012, pp. 182 - 3.