COMENTARIU CRITIC


          Pe drept cuvânt considerat a fi cel mai reprezentativ sculptor al avangardei din România, Dimitrie Paciurea, contemporanul lui Brâncuşi, evoluează pe o direcţie total diferită de cea a ilustrului său confrate, lăsând scrisă o pagină de referinţă în istoria artei româneşti moderne.
          Format ca sculptor în ţară, dar şi în importante centre artistice europene, în Franţa, Italia şi Germania, Dimitrie Paciurea primeşte în mod constructiv şi creator influenţele epocii, dar, în egală măsură, se distanţează de acestea, realizând o operă de sinteză puternic amprentată de viziunea sa proprie şi de o remarcabilă originalitate. Dimitrie Paciurea, ca artist şi ca pedagog de excepţie, a refuzat direcţia academistă, neoclasicismul, alegoria, preferând să aprofundeze stilurile şi tradiţiile mai vechi, a cercetat deopotrivă arta bizantină, pe cea romanică şi pe cea renascentistă, a dovedit o profundă înţelegere a formei anatomice şi a ales mereu, ca temă centrală a operei sale figura umană.
          Influenţele rodiniene de la începutul activităţii sale artistice, romantismul şi simbolismul acestora s-au contopit treptat într-o formulă artistică inconfundabilă, uneori cu accente expresioniste. Paciurea şi-a condus creaţia pe două direcţii: portretul realizat cu mare expresivitate al unor personalităţi ori al unor anonimi şi acea celebră serie a fiinţelor fantastice precum: Himerele, Sfinxul, felurite zeităţi şi fiinţe mitologice prezente în tradiţiile vechi sau rod al fecundei imaginaţii a sculptorului.
          Chiar dacă a realizat şi nemuritoare lucrări de for public, Dimitrie Paciurea a fost mai curând adeptul sculpturii de atelier. A lucrat cu mare măiestrie în bronz şi piatră, cu mare atenţie faţă de suprafeţe, de texturile şi patinele acestora, abordate ca interfaţă între viziunea artistului şi puterea de înţelegere a privitorului. De aceea sculptura lui Paciurea pare animată de un dinamism intrinsec. Chiar şi ipostazele mai statice ale Himerelor sugerează o aproape imperceptibilă, dar reală mişcare interioară. Fineţea portretelor reale sau imaginare, expresivitatea lor accentuată, mixtura inspirată între antropomorfism şi zoomorfism contribuie la senzaţia de forţă interioară a operei lui Paciurea în ansamblul ei.


Luiza Barcan (2014)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Bucureşti, 1873 - Bucureşti, 1932)

    Studii academice:
    1890 - 1894 - Şcoala de Arte şi Meserii, secţia Mecanică, apoi Sculptură, în clasa lui W. Hegel, Bucureşti;
    1895 - 1899 - Studiază, cu ajutorul Ministerului Agriculturii, Comerţului, Industriei şi Domeniilor la Şcoala de Arte Decorative şi Industriale, Paris, Franţa;
                        - Şcoala de Belle-Arte, atelierul lui Gabriel Thomas, apoi al lui Jean-Antoine Injalbert;
    1898 - 1899 - Academia Julian, în atelierele lui William Bouguereau şi Gabriel Ferrier.

    1919 - Membru-fondator al Societăţii „Arta română”, Bucureşti
    2012 - A fost declarat (post-mortem) Membru al Academiei Române
     


    PROIECTE

    Expoziţii personale:
    1907 - cu Gheorghe Petraşcu, Ateneul Român, Bucureşti;
    1922 - cu Gabriel Popescu şi Cornel Medrea, Ateneul Român, Bucureşti;
    1930 - cu Gabriel Popescu şi Iosif Steurer, Muzeul Aman, Bucureşti;
    1932 - Pavilionul Artelor, Bucureşti;
    1957, 1973 - Expoziţie retrospectivă, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti.

    Expoziţii de grup:
    1894 - 1896 - Expoziţia Artiştilor în Viaţă, Bucureşti;
    1905, 1910, 1923 - Cercul Artistic, Bucureşti;
    1907 - 1909, 1913 - 1915, 1928 - Tinerimea Artistică, Bucureşti;
    1909 - 1911, 1913, 1914, 1927 - 1929, 1931 - Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, Bucureşti;
    1912 - Tinerimea Artistică, München, Germania;
    1912, 1929 - Expoziţia Universală, Bucureşti;
    1917 - 1918 - Expoziţia artiştilor români, Bucureşti;
    1919 - Arta Română, Salonul sculptorilor români, Bucureşti;
    1920 - 1921, 1923 - Arta Română, Bucureşti;
    1924 - Cercul Artistic şi Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, Veneţia, Italia;
             - Bienala de artă, ediţia a XIV-a, Bucureşti;
    1925 - Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, Paris, Franţa;
             - Expoziţia de artă românească, Muzeul Jeu de Paume, Bucureşti;
    1929 - Salonul Oficial de Grafică, Barcelona, Spania;
    1930 - Expoziţia de artă românească veche şi modernă, Bruxelles, Belgia;
    1931 - Expoziţia de artă românească, Bucureşti;
    2008 - Against Nature: the Hybrid Forms of Modern Sculpture, Henry Moore Institute, Leeds, Marea Britanie;
    2009 - Centrul de Artă Modernă şi Contemporană, Messiah, Debrecen, Ungaria;
    2011 - L’Europe des esprits ou la fascination de l’occulte 1750-1950, Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană, Strasbourg, Franţa.

    Lucrări monumentale:
    1904 - Mon. Gheorghe Duca (bronz, grup alegoric), Bucureşti;
    1906 - Omul primitiv;
    1905 - Două fântâni, cu arh. V.G. Ştefănescu, Parcul Carol, Craiova, Dolj;
             - Gigantul (piatră), frontonul Muzeului „Grigore Antipa”(distrus);
    1907 - Christ încoronat cu spini;
    1912 - Madona Stolojan, Cimitirul Bellu, Bucureşti;
    1913 - Sfinxul;
    1920 - Fata cu ulciorul (portret);
    1931 - Zeul Pan, Academia României din Roma, Italia;
     - Seria Himere - Himera văzduhului, Himera pământului, Himera apei, Himera nopții.

    Lucrări în colecții publice:
     - Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti;
     - Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti;
     - Muzeul de Artă, Braşov;
     - Muzeul de Artă, Cluj-Napoca;
     - Muzeul de Artă, Constanţa;
     - Muzeul de Artă, Craiova, Dolj.

    Premii şi distincţii:
    1894 - Menţiune onorabilă Expoziţia Artiştilor în Viaţă;
    1905 - Premiul I, împreună cu arhitectul V.G. Ştefănescu, concurs pentru două fântâni monumentale, Craiova, Dolj;
    1909, 1910 - Premiul al II-lea la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, Bucureşti;
    1914 - Medalia cl. a II-a la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, Bucureşti;
    1927 - Premiul Naţional pentru Sculptură (pentru Himera văzduhului);
    1929 - Medalia de bronz „Marele premiu clasa a II-a” pentru Zeul războiului la Expoziţia universală din Barcelona, Spania.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Prut, Costantin, Dicţionar de artă modernă şi contemporană, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002.
    Vlasiu, Ioana (coord.), Dicţionarul sculptorilor din România, Lit. H-Z, Vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012, pp. 188-195.

    Surse web:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Paciurea
    http://www.telegrafonline.ro/1156280400/articol/7876/sculpturile_lui_dimitrie_paciurea_in_patrimoniul_muzeului_de_arta.html
    http://g1b2i3.wordpress.com/2010/11/02/dimitrie-paciurea2-noiembrie-1873-%E2%80%93-14-iulie-1932/
    http://adevarul.ro/cultura/arte/va-mai-amintiti-de--dimitrie-paciurea-1_50ad353f7c42d5a66390c393/index.html
    http://drogarta.blogspot.ro/2011/05/dimitrie-paciurea.html
    http://www.scritub.com/personalitati/Dimitrie-PACIUREA-Bucuresti-Bu72792.php
    http://www.crispedia.ro/Dimitrie_Paciurea