COMENTARIU CRITIC


        Stări şi reflecţii în volum, formă şi culoare
       
        Constantin Platon este un artist al confortului vizual. Nimic din ceea ce a imaginat până acum, ca formă articulată în spaţiu, nu se abate de la această normă, pe care şi-a impus-o ca finalitate a demersului său. Într-un fel, această înclinaţie către discursul plastic subiectivizat, străbătut de înfiorare lirică, închipuind cel mai adesea un univers al mitologiei intimiste (cunoscutul său ciclu de alegorii, conceput în jurul unul personaj domestic învestit cu atributele sacrului - Măriuca), îl situează în categoria realismului oniric. De altfel, „lumea ca vis” pare a fi pentru Constantin Platon refugiul predilect pentru tipul de artist contemplativ ce se consideră a fi. Crisparea expresionistă sau metafizica disperării nu îi tulbură fiinţa, aflată în permanentă căutare de forme certe şi de conexiuni logice, normale în ambianţa existenţială pe care şi-a compus-o. Uneori glosează insinuant şi ironic cu simboluri extrase din canavaua nevrozelor contemporane (Preţioasa ridicolă) convertite în volume şi atitudini plastice sugestive, pe măsura vervei polemice care doreşte să o transmită privitorului.

        Interesante sunt şi încercările sculptorului de a configura într-un limbaj propriu şi cât mai adecvat atributele expresive ale materialului cu care lucrează (lemnul, îndeosebi) un univers liber prelungit de reperele fundamentale ale mitologiei universale, cu precădere a celor din antichitatea romano-elenistică şi a celor biblice. Este una dintre cele mai statornice preocupări tematice şi de structurare a unei viziuni sculpturale cât mai bine individualizate. Întreaga operă a artistului este străbătută de asemenea filoane extrem de productive în planul reintegrării într-un flux de sensibilitate modern, deschis oricăror tendinţe stilistice novatoare. Facerea lumii, Materie şi spirit, Spirala mare şi Spirala dublă (interpretare liberă a celebrului model ADN - axa vieţii!), apoi Prometeu, Adam şi Eva fac parte dintr-un astfel de proiect pe termen lung, pe care ni-l anunţă artistul cu fiecare expoziţie. Dacă mai adăugăm şi tendinţa, mai frecvent formulată în creaţia de maturitate, spre exprimările conceptualiste, de extracţie filosofică, în care forma tinde spre conţinutul abstract al ideii, redusă la elemente descriptive, sumar sugerate. Este domeniul monologului interior şi al imaginii introvertite în simbol sau gest lapidar, ce ia locul mai vechilor forme de retorism sculptural, ce angajau un fel de dialog deschis şi oarecum teatral cu privitorul într-un soi de provocare continuă şi emfatică cu forul public. De data aceasta, Constantin Platon ne propune surdina mărturisirii, spaţiul colocvial, orientat către universurile lăuntrice ale fiinţei sau către spaţiul boreal al gândirii elevate, aşa cum ni se relevă acestea în ciclul Călăuza din peşteră, în Evadare în sine, Furcile caudine...
        Pentru a fi mai aproape de împlinirea intenţiilor sale estetice de azi, artistul reintroduce în sintaxele sale plastice, dar într-o cheie suav-modernă, arhetipul etnomorfozelor, care rezumă un anume cuprins al spiritualităţii autohtone (lanţurile dintr-un lemn, căuşul, ocniţa, cununa, furca de tors, steşnicul, prepeleacul). Toate acestea se constituie în ceea ce aş defini drept o artă a reconfigurării esenţiale a universului obiectiv şi imediat în care trăim. O poetică sui-generis a formelor-stări, tipică fanteziei creatoare a artistului.
        Desenele care însoţesc acest sensibil parcurs sculptural, dominat de fibra caldă şi flexibilă a lemnului, ne atrag atenţia asupra disciplinei artistice a lui Constantin Platon, virtuos în termenii tradiţiei postmoderne, pe linia Murnu, Medrea, Apostu.
        Compartimentul destinat plasticii bidimensionale în culoare atestă polivalenţa preocupărilor artistului, nevoia lui de a se exprima prin intermediul unui limbaj mai flexibil şi mai potrivit explorărilor naturii interioare a omului. Sunt pseudo-peisaje, notaţii gestualiste ale unor stări (cele mai multe evocând „experinţa” Ortonei mediteraneene), dar şi nevoia de a construi în culoare, ritmuri şi forme antagonice, fulgerate de lumini astrale (aur, argint) în câmpuri de tonuri grave, tenebroase, ce trădează disponibilitatea artistului către poezia cerebrală a reflexivităţii.

Corneliu Antim, Constantin Platon. Volum - Formă - Culoare, Galeria „Simeza”, 1998, Bucureşti.
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (1936, Târgul Ocna, Bacău - 2012, București)
     
    Studii academice:
    1965 - Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, specializarea Sculptură, București, România.
     
    din 1975 - membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (Filiala București).
     


    PROIECTE

    Expoziții personale:
    1985 - Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Socialistă România, Galeria „Simeza”, București, România (expoziție însoțită de catalog prefațat de P. Frâncu);
    1990 - Uniunea Artiștilor Plastici din România, Galeria „Simeza”, București, România;
    1998 - Constantin Platon. Volum - Formă - Culoare, Galeria „Simeza”, București, România (expozitie însoțită de catalog prefațat de Corneliu Antim).
     
    Expoziții de grup:
    1988 - Salonul de Sculptură în lemn, Galeria „Orizont”, București, România.

    Simpozioane:
    1977 - Tabăra de sculptură de la Măgura, participare cu lucrarea: Măriuca Mamii, Buzău, România;
    1981 - Tabăra de sculptură de la Măgura, participare cu lucrarea: Măriuca - Măiastră, Buzău, România;
    1984 - Tabăra de sculptură de la Săliște, participare cu lucrarea: Măriuca - Surori, Sibiu, România;
    1986 - Tabăra de la Covasna, participare cu lucrarea: Compoziții nude, Covasna, România;
    1988 - Tabăra națională de sculptură Scânteia, participare cu lucrarea: Anotimpuri, Scânteia, Iași, România.
     
    Lucrări monumentale:
    Autoportret ( marmură, 40 x 23 x 20 cm);
    Măriuca și floarea-soarelui (marmură, 32 x 25 x 23 cm);
    Măriuca - soarele și luna (marmură, 61 x 45 x 28 cm);
    Măriuca - bucurie (piatră, 92 x 25 x 25 cm);
    Tinerețea Măriucăi (piatră, 110 x 30 x 25 cm);
    Bradul Măriucăi (lemn nuc, 72 x 10 x 10 cm);
    Tors (lemn nuc, 157 x 50 x 40 cm);
    Tors (lemn nuc, 112 x 25 x 20 cm);
    Tors (lemn nuc, 112 x 40 x 25 cm);
    Orga de la Detunata (marmură, 110 x 24 x 24 cm);
    Orga dimineții (lemn brad, 158 x 22 x 20 cm);
    Linii de fugă (lemn nuc, 53 x 24 x 12 cm);
    Narcis (lemn nuc, 45 x 26 x 18 cm);
    Gânditor A (marmură, 42 x 15 x 12 cm);
    Gânditor P (marmură, 42 x 13 x 10 cm);
    Gânditor S (marmură, 36 x 12 x 10 cm);
    Pe-o gură de rai (lemn nuc, 66 x 26 x 20 cm);
    Portret (ipsos, 50 x 30 x 30 cm);
    Portret (ipsos, 45 x 29 x 27 cm);
    Forma (lemn, 35 x 25 x 20 cm).
     


    BIBLIOGRAFIE

    Arhiva soției artistului

    Platon, Constantin, Catalog expoziție personală, Galeria „Simeza”, 1985.
    Platon, Constantin, Catalog expoziție personală, Galeria „Simeza”, 1990.
     
    Surse web:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Tabăra_de_sculptură_Măgura