VRÂNCEANU, Mugurel Aurelian







COMENTARIU CRITIC


          Sculpturile din expoziţia personală din 1997 au fost reunite sub genericul „Chipuri”. De ce acest titlu? Un posibil răspuns l-am găsit în cartea  lui Mihai Diaconescu „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, vol. II - Ipostazele artei (Editura „Porto-Franco”, 1996), în care autorul spune la pagina 287: „Chipul este inerent fiinţei umane, este o proprietate ontologică ce-l defineşte în relaţia sa dinamică cu Creatorul, cu ceilalţi oameni şi cu lumea întreagă. Chipul nu este static, împietrit într-o stare definitivă, într-un anume termen fixat. Chipul tinde, tocmai datorită libertăţii şi voinţei individuale susţinute de sinergie, respectiv de răspunsul credinciosului la chemarea Duhului Sfânt, spre asemănare, altfel spus spre starea de desăvârşire pentru care a fost creat”.            
          Chipurile prezentate de Mugurel-Aurelian Vrânceanu sunt ale lui Iisus Hristos, ale Maicii Domnului, Îngerilor, Heruvimilor, Apostolilor, călugărilor. Pornind de la arta iconografică românească şi bizantină, artistul a ajuns la lucrări în care lemnul şi metalul îşi dau mâna într-o fericită simbioză. Arhaicul se îmbină cu modernul, sacrul este caracteristica fiecărei sculpturi, comunicarea cu iubitorii de artă se face la nivel simbolic. Una dintre cele mai reuşite lucrări este o compoziţie ce creează un ambient parcă de capelă. Un sistem de linii, realizate din sfoară, închipuie un fel de triunghi isoscel, unde la unul din vârfuri, cel perpendicular cu simeza, se află chipul Mântuitorului Iisus Hristos în ipostaza crucificării. La baza de jos, pe pardoseala sălii de expoziţii, autorul a aşezat un strat de ipsos, pe care a imprimat nişte urme de paşi venite dinspre Cel Răstignit. Lucrarea aminteşte într-un fel de una dintre ultimele poezii ale lui Marin Sorescu, „ Scară la cer”, pe care poetul o încheie astfel: „ Deşi am slăbit îngrozitor de mult/ mă gândesc că trupul meu/ este totuşi prea greu/ pentru scara asta delicată.// - Suflete, ia-o tu înainte,/ Pâş, Pâş!”. Aşadar cel care l-a cunoscut cu adevărat pe Iisus Hristos şi s-a pătruns de credinţa învăţăturii Lui, poate părăsi liniştit lumea pământească spre viaţa cea veşnică. Urmele paşilor imprimaţi pe stratul de ipsos nu sunt altceva decât nişte amprente care au ca punct de plecare paşii lui Iisus sau poate o aluzie la urmele lăsate în piatră de tălpile Acestuia în momentul înălţării la cer. Alteori, în construcţia compoziţiilor lucrărilor, Mugurel-Aurelian Vrânceanu porneşte de la ferecăturile metalice ale cărţilor bisericeşti („Adormirea Maicii Domnului”, „Cei 12 Apostoli”, „Heruvim  I, II”, „Sfânta Treime I, II”. Ceea ce este de remarcat, e că din bogăţia ferecăturilor metalice, din fastul lor, sculptorul nu reţine decât modalitatea de suprapunere a metalului peste lemn. Imaginile construite de el sunt simplificate, chipul apostolilor, de pildă, este redus doar la nişte linii de contur. Uneori, când lucrează numai în metal, imaginea este doar sugerată de decupajul şi inciziile făcute în placa metalică. O lucrare ca cea intitulată Înălţare poate fi reluată oricând la o altă scară mărită, putând constitui o Troiţă sau un monument al jertfei, al sacrificiului, amplasat într-un spaţiu de reculegere. Şi în alte sculpturi create în anii ce au urmat debutului, artistul a abordat tema religioasă, alături de cea a recluziunii, a limitelor cunoaşterii umane sau cu trimitere la o simbolistică a spiritualităţii meleagurilor dunărene.


Corneliu Stoica (Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni, ediţia a II-a, revizuită şi întregită, Editura Axis Libri, Galaţi, 2013, pp. 103-105)
 


BIOGRAFIE

(Galaţi, 1968)

Studii academice:
1996 - Academia de Arte Plastice, clasa profesorului Dan Covătaru, Iaşi, România.

Activitate profesională:
 - Profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, Galaţi, România.

din 1999 - Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România
 


PROIECTE

Expoziţii personale:
1997 - Chipuri, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galaţi, România;

Expoziţii de grup*:
1994 - Student Fest, Timişoara, România;
1994, 1996, 1999 - Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi, România;
2001 - 2003 - Expoziţii ale Grupului „Axa” (expune lucrările Poarta, Edificiu, Remember), Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi, România;
1996 - Galeriile „Nicolae Mantu”, Galaţi, România;
2000 - Cercul Militar Naţional, Bucureşti, România;
         - Muzeul de Artă, Piatra Neamţ, România;
2007 - Bienala Naţională de Sculptură, Piatra Neamţ, România;
2010 - 12 plasticieni - 12 profesori, Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi, România.

Simpozioane:
1991 - Bucium, Alba, România;
1992 - Pârcovaci, Hârlău, Iaşi, România;
1993 - Paşcani, Iaşi, România;
1994 - Festivalul artistic al românilor din Voivodina, Iugoslavia;
1995 - Burg Academie Wolfsburg, Germania;
1996 - Nittetal, Lobberich, Germania;
1997 - Hinsbeck, Germania;
1998 - Kleve, Gemania;
2000 - Durău, Piatra Neamţ, România;
2005 - Arta ca viaţă, Muzeul de Artă Vizuală şi ISJ Galaţi, România;
2008 - Mânjina, Dâmboviţa, România;
         - Costache Negtri, Galaţi, România.

* Expoziţii de grup: 1994, 1995 - Iaşi, România; 1994, 1995 - Bârlad, Vaslui, România; 1998 - Braşov, România.
 


BIBLIOGRAFIE


Referinţe critice:

Ciucă, Valentin, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011.
Ciucă, Valentin, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2010.
Stoica, Corneliu, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi, 1999.
Stoica, Corneliu, Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni, ediţia a II-a, revizuită şi întregită, Editura Axis Libri, Galaţi, 2013, pp. 103-105.
Vlasiu, Ioana (coord.), Dicţionarul sculptorilor din România. Secolele XIX - XX. Lit. H-Z, Vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012, pp. 358-359.