COMENTARIU CRITIC


          Sculptura lui Simeon Tatu ține de acele demersuri în care pietatea și orgoliul - ambele dincolo de individualitate, impersonale - converg. Pietatea față de Istorie și față de erou. Orgoliul de a considera că eroismul se poate confrunta cu timpul, că acest timp devine istorie în măsura în care îl putem jalona cu chipuri semnificative. Șirul său de portrete de voievozi, urcând, de fapt, până la granița unde figurile sunt rodul imginației cufundate într-un timp mitic, se înșiruie ca o friză a unei imense arhitecturi, monument ridicat continuității ființei naționale. Pasionat de istorie, într-un mod aproape romantic, în modul Acela în care cercetarea se împletește cu empatia, și cercetătorul se confundă cu obiectul cercetării sale, aproape ca într-o ficțiune literară - o empatie ce anulează distanțele temporale între obiectul studiat și subiect. Simeon Tatu încearcă cu migală și cu tenacitate să restituie un chip concret al acestei istorii trăite, care înseamnă continuitate de vieți omenești, de chipuri omenești. Eroul, despre care istoricul acumulează date și amănunte de biografie, se colorează de tot ce e omenesc. Dar în spatele fiecărui om, cu aventurile și avatarurile destinului său, se proiectează Eroul.
          Dincolo de aceste considerațiuni ce țin de mobilurile unei creații impresionante prin dimensiunea și efortul său, să mai remarcăm nevoia de exactitate, de documentare, evidentă în portrete. Sculptorul adună şi compară imagini păstrate în arhive și aici, în această probitate față de concret regăsim plăcerea aceea pentru amănuntul pitoresc al realității în care rezidă uneori mecanismul subtil al unei atitudini cu ecou istoric însemnat. De remarcat, de asemeni, și acuratețea execuției, o sobrietate ce ține, poate, de acea tăcere evocatoare și solemnă a monumentului funerar. Friză a unei continuități, galeria de portrete angajează, în toate planurile, un dialog cu timpul.


Alexandra Titu (1980)

          (...) Intensivă este sculptura lui Simeon Tatu prin esențializare și concentrare. Într-atât încât, păstrându-și individualitatea, chipurile voievozilor săi par a întrunchipa tot atâtea variațiuni pe aceeași temă: cea a mândriei, dârzeniei și dăinuirii poporului român. Dimensiunile relativ reduse ale basoreliefurilor sale l-au obligat să exprime în profunzime ceea ce monumentalitatea extensivă i-ar fi permis să înfățișeze prin etalare.
          Caracterul cumulativ al monumentalității sale rezultă din migala și perseverența cu care, asemenea formaţiunilor calcaroase născute din sedimentare succesive, Epopeea Națională dăltuită în piatră de Simeon Tatu reface, strat cu strat, voievod după voievod, istoria permanenței și continuității noastra materiale și spirituale. O creaţie artistică impresionantă îngemănată cu o cercetare și o cunoaștere științifică, nu mai puţin impresionantă, a istoriei acestui popor.


Victor Ernest Mașek (1980)
 


BIOGRAFIE

(Cuza Vodă, Galați, 1931)

Studii:
 - A urmat diferite școli superioare, fiind declarat licențiat;
1957 - A obținut autorizația de pictor de lucrări monumentale, lucrând sub îndrumarea profesorilor: Ghiță Popescu, Nicolae Stoica, Gheorghe Vînătorul, Ioan Taflan, Dumitru Nicolaide, I.D. Stefănescu și mulți ani cu Olga Greceanu.
 - A urmat cursuri de arhitectură și de muzică.
 


PROIECTE

Lucrări monumentale:
 - Ca pictor a realizat numeroase portrete, printre care: Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare.
 - Ca sculptor a executat în piatră multe portrete, începând cu Burebista.
 


BIBLIOGRAFIE


Arhiva Fundaţiei Culturale META

Simeon Tatu, Istorie în piatră (catalog), Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă al Municipiului Bucureşti, 1980.