PETRAŞCHIEVICI, Constantin







COMENTARIU CRITIC


          Ca un Falstaff slav, Petraşchievici a fost o enzimă de libertate năstruşnică care a marcat câmpul comunicării artistice, cel puţin în generaţia ’80 a artiştilor vizuali din capitală. Într-o boemă greu de imaginat în ultimul deceniu de ceauşism, cât şi în noul regim de capitalism sălbatic, Petraşchievici a „performat” artistic cu propria existenţă, sub ochii prietenilor şi a lumii de vernisaje marginalizate. Ofrandele nesfârşite ale lui Costică (din mici producţii grafice, textile sau de recup-art) au constituit o expoziţie in progress răsfirată în locuinţe bucureştene, la prietenul doctor de la Focşani şi, spre final, în Iaşi. A manufactura din aţe, sfori şi stambe altoiuri stupefiante şi încrucişări de regnuri, de predilecţie botanic cu domestic. Cu humor fellinian, a creat obiecte şi asamblaje de un poverism migălos. Prin condiţia sa boem-nomadă preferă miniaturizarea, dar atunci când a avut tihnă a robotit impecabil câţiva metri de vrejuri cu bostani grei şi păstăi din doc vopsit preţios, care s-au plimbat, prin garări temporare, între cunoscuţii artistului. Rămâne memorabilă şi acumularea instalaţionistă de mii de scobitori atent vopsite tomnatec de la colocviul de critică sibian din 1987.
 
Aurelia Mocanu (2014)
 


BIOGRAFIE


PROIECTE


BIBLIOGRAFIE