COMENTARIU CRITIC


          Sculptor al generaţiei de mijloc, artist cu preocupări diversificate şi stăpân pe tehnicile clasice ale sculpturii, modelajul şi cioplirea, Ovidiu Nicolae Popa este însă deschis şi spre lucrul cu materiale neconvenţionale. Preocupat la nivelul expresiei de stilizare şi dematerializare a formei, el exploatează cu fineţe suprefeţele şi creează texturi şi patine cu forţă de sugestie vizuală. Lucrările de for public, ca şi sculptura mică îi sunt deopotrivă familiare. Subiectul religios este o preocupare din ce în ce mai pregnantă prezentă în arta sa, în directă conexiune cu meditaţia asupra condiţiei umane, asupra raporturilor dintre sacru şi profan, între efemer şi veşnic. Sculptura lui Ovidiu Nicolae Popa, ajunsă la deplina maturitate, se ancorează în studiul anatomiei, în studiul 
naturii şi într-o preocupată căutare a esenţelor, în detrimentul aparenţelor şi a oricărei plasticităţi gratuite.


Luiza Barcan (2014)
 


BIOGRAFIE


PROIECTE


BIBLIOGRAFIE