REFERINŢE

          Desenul este o formă esenţială de exprimare pentru sculptorul Ovidiu Simionescu. Artistul consideră că nu poate fi realizat „edificiul” unei opere de valoare dacă nu există la temelie o bună cunoaştere a desenului - în sculptură chiar mai mult decât în alte cazuri. În primul deceniu de după încheierea studiilor (1977) la Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Ovidiu Simionescu a lucrat, mult, gravură şi desen. La finalul respectivului interval de timp apărea însă şi acea piesă în bronz, remarcabilă, care îl făcea cunoscut pe autor şi care reprezintă, îndrăznesc să afirm, un reper important în istoria sculpturii noastre contemporane: „Agamemnon” (1987). Ovidiu Simionescu, indiferent dacă face sculptură în metal sau piatră, ceramică pictată, desen ori gravură, se conformează în timpul lucrului celor mai înalte exigenţe tehnice, cu ales respect pentru materiale şi suporturi, pentru instrumentarul de atelier (pensulele trebuincioase desenului şi le confecţionează singur, pentru a putea ajunge la dorita subţirime a liniei). Semnul plastic, potenţialul său formal şi cromatic, se află în prim-planul atenţiei artistului nostru. Trasee lineare care seduc privirea, serenitatea ori senzualitatea unei curbe, incisivitatea, forţa unei drepte, subtilităţi şi vecinătăţi de culoare intuite, elaborate, ştiinţa suprafeţelor şi a volumelor, expresivitatea lor concentrată, toate acestea se constituie în calităţi incontestabile ale lucrărilor în două sau în trei dimensiuni realizate de Ovidiu Simionescu. De cele mai multe ori, creaţiile sale nu sunt reductibile, însă, la un spectacol vizual. Semnul plastic se încarcă de sens. Mesajul ideatic, aparatul simbolic ataşate formei şi culorii sunt pentru autor, în relaţia cu publicul, subliniat importante...

Adrian Guţă - Catalogul Expoziţiei de Gravură, Desen şi Sculptură, Biblioteca Academiei Române, martie 2012