REFERINŢE


          Repertoriul tematic de până acum poate fi privit ca o mitologie barocă a inocenţei, înspăimântată de locul şi timpul, de caracterul dat şi neales al acestora. De unde şi stânjeneala metaforică a personajelor, îngrijorarea lor existenţială, care aduce aminte de celebrul vers al lui Georg Trakl: „Ceva străin e sufletul pe acest pământ” .
          Există o preeminenţă interioară a mişcării, abia sugerată în ipostaza sa contrarie, repaosul. Exuberanţa reţinută a ritmurilor formale, ca şi virtualitatea majoră a monumentalului, se lasă exploatate fără grabă în răgazul contemplativ al privirii dezinteresate.     
          Geometricul şi organicul coabitează într-o osmoză figurativă înlăuntrul căreia nu îşi dispută întâietatea, ci şi-o oferă curtenitor, în fericite alternanţe. Succesiunea imaginilor este tratată compoziţional, iar barocul, de sorginte muzicală, este atestat cu dezinvoltură lirică a unui temperament, discret şi riguros, fără rigiditate în rostire. Impresia generală este de Artă a Fugii în ipostaza severă pe care bronzul i-o asigură. Un clavecin bine temperat.


Octavian Barbosa